Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLOPOTÁR s. (prin Transilv.) sfăt. (~ la biserică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clopotár s. m., pl. clopotári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clopotár m. Cel care trage clopotele. Cel care fabrică saŭ vinde clopote. Cel care face curte (lingușește). Animalu care merge cu clopotu orĭ cu talanga înaintea turmeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLOPOTÁR ~i m. Persoană care trage clopotele. /clopot + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)