Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLORÍT s.m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. [< fr. chlorite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLORÍT s. m. 1. sare a acidului cloros. 2. silicat natural hidrat de magneziu și fier, verde. (< fr. chlorite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clorít s. m., pl. cloríți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clorít n., pl. e, și m. (d. clor). Chim. Sare rezultată din acidu cloros combinat c´o bază.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLORÍTE (‹ fr. {i}; {s} gr. kloros „verde”) s. f. pl. Grup de minerale, cu proprietăți asemănătoare cu ale micelor, de culoare verde, constituite din silicați de magneziu, fier, aluminiu, nichel, crom. Se formează hidrotermal, prin metamorfozarea rocilor care conțin silicați feriferi și alumomagnezieni.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)