CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLORÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (Bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clorótic adj. m., s. m., pl. clorótici; f. sg. clorótică, pl. clorótice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clorótic, -ă adj. (lat. medical chloroticus, d. vgr. hlorótes, coloarea [!] verde gălbie). Med. Bolnav de cloroză: o fată clorotică. Relativ la cloroză: simptome clorotice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLORÓTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este bolnav de cloroză; anemic. 2) fig. rar Care are o constituție lipsită de vigoare; plăpând; firav; gingaș. /<fr. chlorotique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink