Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: clorura (verb tranzitiv) , clorurare (substantiv feminin)   
CLORURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLORURÁRE s.f. Acțiunea de a clorura și rezultatul ei; clorurație. [< clorura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLORURÁRE s. (CHIM.) clorurație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cloruráre s. f., g.-d. art. clorurării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CLORURÁ ~éz tranz. (molecule ale unor compuși organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. și pl. clorureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)