Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: clădi (verb tranzitiv) , clădire (substantiv feminin)   
CLĂDÍRE, clădiri, s. f. 1. Acțiunea de a clădi. 2. (Concr.) Construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte și instalații etc. – V. clădi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLĂDÍRE s. 1. v. construire. 2. v. casă. 3. v. local.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Clădire ≠ dărâmare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
clădíre s. f., g.-d. art. clădírii; pl. clădíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clădíre f. Acțiunea de a clădi. Edificiŭ, construcțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLĂDÍ, clădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a ridica o construcție, o clădire (2); a zidi, a construi. 2. A așeza lucruri (de același fel) în mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o grămadă. – Din sl. kladon, klasti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CLĂDÍ ~ésc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a construi; a zidi; a ridica; a înălța; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a întreprinde acțiuni sortite eșecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A așeza în mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLĂDÍRE ~i f. 1) v. A CLĂDI. 2) Construcție destinată pentru adăpostirea oamenilor, a animalelor sau a bunurilor materiale. [Art. clădirea; G.-D. clădirii] /v. a clădi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLĂDÍ vb. v. construi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A clădi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a strica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
clădí (clădésc, clădít), vb.1. A îngrămădi, a stivui. – 2. A construi, a edifica, a face o clădire. – 3. A concepe, a imagina, a compune. Sl. klasti, kladǫ „a aranja” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60); cf. cladă.Der. clădire, s. f. (fabrică, construcție, edificiu); clăditură, s. f. (construcție); clădiș, s. n. (acțiunea de a edifica, edificare); clăditor, adj. (constructor). Cf. claie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clădésc, imperf. 3 sg. clădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clădeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clădésc v. tr. (vsl. klasti-kladon, a pune; klada, grindă. V. do- și nă-clad, po- și s-cladă). Înalț, construiesc, edific: a clădi o claĭe, o stivă, o casă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)