COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COACERVÁȚIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozități diferite. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacervation, cf. lat. coacervare – a grămădi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COACERVÁȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr. coacervation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coacerváție s. f. (sil. co-a-, -ți-e), art. coacerváția (sil. -ți-a), g.-d. coacerváții, art. coacerváției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink