COÁRBĂ, coarbe, s. f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COÁRBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală. (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănușă. (~ la sucala de depănat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coárbă (coárbe), s. f. – 1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicație care se potrivește uzului său exclusiv mold. Puțin probabilă der. directă din lat. c***a, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coárbă s. f., g.-d. art. coárbei; pl. coárbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coárbă (oa dift.) f., pl. e (rut. kórba, manivelă; pol. kurba, d. germ. kurbe, kurbel, care vine d. fr. courbe). Est. Manivelă. Un fel de sfredel curb care se ține cu o mînă și se învîrtește cu cea-laltă (draĭbăr).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COÁRBĂ ~e f. Unealtă manuală cu ajutorul căreia se pune în mișcare de rotație un sfredel. [Sil. coar-bă] /<ucr. korba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink