COAUTÓR, -OÁRE, coautori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenție etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. [Pr.: co-a-u-] – Din fr. coauteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COAUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor care a făcut o lucrare împreună cu altcineva. ♦ Autor al unei infracțiuni pe care a făptuit-o împreună cu alții; părtaș. [Pron. co-a-u-. / < co- + autor, cf. fr. coauteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COAUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări. 2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni. (< fr. coauteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COAUTÓR s. (JUR.) părtaș. (~ la o infracțiune.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coautór s. m. (sil. co-a-u-), pl. coautóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COAUTÓR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai mulți autori ai unei lucrări (realizări) în raport unul față de celălalt. 2) jur. Persoană care a comis un delict împreună cu altă persoană. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
coautoáre s. f. (sil. co-a-u-), pl. coautoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink