Dex cobai

COBÁI, cobai, s. m. Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experiențe de laborator (Cavia porcellus). ♦ P. gener. Orice animal care servește pentru experiențe de laborator; fig. subiect de experimentare. – Din fr. cobaye.

COBÁI s.m. Mamifer rozător foarte prolific, folosit mai ales în experiențele de biologie. ♦ (Fig.) Obiect al unei experiențe, ființă supusă unei experimentări. [< fr. cobaye, cf. sud-americ. cobayo].

COBÁI s. m. 1. mamifer rozător foarte prolific, folosit în experiențele de laborator. 2. (fam.) persoană care servește ca obiect al unei experiențe. (< fr. cobaye)

COBÁI s. (ZOOL.; Cavia porcellus) (rar) porc-de-Índia. (~ pentru experiențe.)

cobái s. m., pl. cobái

cobáĭ m., pl. tot așa (fr. cobaye, d. ispano-americanu cobayo). Un animal rozător mare cît un purcel de curînd născut și foarte întrebuințat de fiziologĭ la experiențele lor (cavia cobaya).

COBÁIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Probabil din cobe + suf. -aie.

COBÁI ~ m. 1) Mamifer din ordinul rozătoarelor, cu blana diferit colorată, foarte prolific, folosit în medicina experimentală. 2) fig. Subiect de experimentare. [Sil. co-bai] /<fr. cobaye

COBÁIE ~ăi f. rar reg. 1) Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă; orătanie; găină. 2) la pl. Păsări domestice; orătănii. [Sil. -ba-ie] /cobe + suf. ~aie

COBÁIE s. v. orătanie, pasăre.

cobăí, cobăiésc, vb. IV (reg.) a scoate țipete cobitoare, a cobi, a geme ca o cobe.

cobáie s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi

cobaĭe și gobaĭe f., pl. ăĭ (d. coabe, cobie). Mold. Iron. Pasăre de curte: gobaĭa a intrat în bucătărie și mĭ-a spart un pahar. V. angărie.