Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cob (substantiv masculin) , cobi (verb tranzitiv)   
COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău – Din bg. kobja, scr. kobiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COBÍ vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cobeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A COBÍ ~ésc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COB s. m. cal de talie mijlocie, cu ancolura groasă și scurtă. (< engl. cob)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cob s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cob, V. cop.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cobésc v. tr. și intr. (d. cobe, cobie; sîrb. kóbiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a răŭ, fac a răŭ: cucuveaŭa ĭ-a cobit moarte (ceĭa ce e o credință falsă, căcĭ ĭa [!], cînd cîntă, anunță vreme bună). Găina asta cobește a cuțit, a stricat ceva orĭ mă plictisește cu cotcodăcitu și trebuĭe s´o taĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)