COBITÓR, -OÁRE, cobitori, -oare, adj. (În superstiții) Care cobește. – Cobi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cobitór adj. m., pl. cobitóri; f. sg. și pl. cobitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) pop. (în superstiții) Care cobește; care crede că prevestește o nenorocire. /a cobi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink