COBLIZÁN, coblizani, s. m. (Reg. și peior.) Băiat (sau om tânăr) înalt; solid; lungan, vlăjgan, găligan. [Var.: goblizán s. m.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COBLIZÁN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coblizán s. m. (sil. -bli-), pl. coblizáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coblizán, V. goblizan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COBLIZÁN ~i m. pop. Tânăr înalt și voinic; vlăjgan. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink