Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COBÚZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cobúz s. n., pl. cobúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c´o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă [!] și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COBÚZ ~e n. 1) Varietate de fluier sau de caval. 2) Instrument muzical cu coarde, asemănător cu cobza. /<turc. copuz, cobuz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)