COBÚZ, cobuze, s. n. 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din tc. kopuz, (înv.) kobuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cobúz s. n., pl. cobúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c´o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă [!] și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COBÚZ ~e n. 1) Varietate de fluier sau de caval. 2) Instrument muzical cu coarde, asemănător cu cobza. /<turc. copuz, cobuz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink