Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de s*x opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCHETÁ vb. I. intr. (Fam.) A încerca, a căuta să fie pe placul unei persoane de s*x opus. ♦ (Fig.) A încerca sau a arăta relații de prietenie sau de alianță cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COCHETÁ vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de s*x opus. 2. (fig.) a arăta relații de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COCHETÁ vb. v. flirta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cochetá vb., ind. prez. 1 sg. cochetéz, 3 sg. și pl. cocheteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COCHÉT, -Ă, cocheți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de s*x opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie. 2. (Despre obiecte) Drăgălaș, grațios, elegant, agreabil, plăcut. Interior cochet. – Din fr. coquet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COCHETÁ ~éz intranz. A fi cochet; a face cochetării. /<fr. coqueter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCHÉT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care cochetează; preocupat de ideea de a plăcea unei persoane de s*x opus. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă eleganță; cu purtare plăcută. Gest ~. Zâmbet ~. 3) (despre obiecte) Care se caracterizează prin eleganță; cu aspectul plăcut. Mobilier ~. Interior ~. Vilă ~tă. /<fr. coquet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCHÉT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Persoană, mai ales femeie) care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, pentru a seduce; (persoană) îmbrăcată cu gust, elegantă, cu purtări îngrijite, care dorește să placă, să fie admirată. 2. (Despre lucruri) Drăguț, îngrijit, elegant, grațios. [< fr. coquet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COCHÉT, -Ă adj. 1. care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care dorește să placă, să fie admirat. 2. (despre lucruri) drăguț, îngrijit, grațios. (< fr. coquet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COCHÉT adj. v. gătit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cochét (cochétă), adj. – Care caută să placă printr-un aspect îngrijit, căutat. Fr. coquet. – Der. cocheta, vb.; cochetărie, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cochét adj. m., pl. cochéți; f. sg. cochétă, pl. cochéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cochét, -ă adj. (fr. coquet, d. coqueter, a cocheta). Care se îmbracă elegant și caută să placă: femeĭe cochetă. Grațios, elegant: o casă cochetă. Adv. Cu cochetărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cochetéz v. intr. (fr. coqueter, d. coq, cocoș). Mă arăt cochet. A cocheta cu cineva, a-ĭ face curte și a ți se primi.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink