COCIÓRVĂ, cociorve, s. f. Unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine. [Var.: cociórbă s. f.] – Din rus. kocerga, ucr. kocerha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCIÓRVĂ s. (reg.) ojog, (Transilv. și Ban.) drâglu, (prin Transilv.) jeruitor, (Transilv.) piscălău. (~ de scos jarul din cuptorul de pâine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cociórvă s. f., g.-d. art. cociórvei; pl. cociórve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COCIÓRVĂ ~e f. Unealtă alcătuită dintr-o placă de metal, fixată într-o coadă lungă, folosită pentru a trage jarul sau cenușa din cuptor. [Sil. co-cior-] /<rus. koțerga, ucr. koțerha
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cocĭórbă și -rvă f., pl. e (rut. kocérga, pron. și -rha și -rva, de unde, contaminat poate și de kocĭúba, vătrar, s´a făcut cocĭorvă). Vătrar mare de brutărie: sosiră m******e cu cocĭorvele aprinse (Sadov. Univ. 18 Dec. 1912). Lopată de amestecat varu´n varniță. Din vorbă în vorbă aŭ ajuns la cocĭorbă, adică „la bătaĭa cu cocĭorba”. – În R. S. cocĭoarbă. În Btș. Dor. cocĭorvéĭ, aĭurea și corcĭoveĭ, n., pl. eĭe, vătrar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink