coclét, cocléți și cocléte, s.n. și m. (reg.) 1. ochi de iță la războiul de țesut. 2. fir apucat greșit prin ițe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea ușii; coclanță. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină, chichiță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
COCLÉȚ, coclețe, s. n. Pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCLÉȚ ~e n. 1) Fiecare dintre firele iței cu un ochi la mijloc prin care trece firul de urzeală. 2) Ochiul de pe acest fir. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCLÉȚ s. 1. (TEHN.) (reg.) ostreț. (~ la războiul de țesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa ițelor, (reg.) ostrețe (pl.). (~i la războiul de țesut.) 3. (CONSTR.) (reg.) scaun. (~ la căpriorii unor case.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocléț s. n. /s. m. (sil. -cleț), pl. n. cocléțe/m. cocléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocléț m. (var. din gogleț, goglează). Fir drept care are un laț pin [!] care trec firele urzeliĭ și care, unindu-se cu alte fire, formează ița. Greșeală la năvădit cînd firu trece pintre [!] iță și spată și formează ochĭurĭ (nodurĭ, inele). Fig. A căuta cuĭva coclețĭ, a căuta nod în papură, a-ĭ căuta defecte. – În Trans. cocleț, corleț și cogleț, n., pl. e; în Mold. nord. și cotleț. – P. înț. de „diareĭe”, V. colețĭ, crîmpiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink