Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cocli (verb) , coclire (substantiv feminin)   
COCLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) cocli.V. cocli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCLÍRE s. v. oxidare, oxidație, ruginire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coclíre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. coclírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COCLÍ, pers. 3 coclește, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida. 2. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta sau a avea cocleală (2). – Cf. bg. kotljasvam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE COCLÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală. 2) (despre mâncăruri) A căpăta un gust specific neplăcut, fiind ținut într-un vas de aramă nespoit; a avea cocleală. /cf. bulg. kotljasvam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCLÍ vb. v. oxida, rugini.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coclí (-lésc, coclít), vb.1. A rugini un obiect de aramă. – 2. A se îmbăta, a se afuma. Sl. *kotĭliti, de la kotĭlŭ „căldare de aramă” (Cihac, II, 76; Pușcariu, Lr., 291). – Der. cocleală, s. f. (strat de carbonat de cupru; stare proastă și mai ales gust rău după beție); cohni, vb. (Bucov., a se strica, a se avaria, a se deterioara), probabil prin contaminare cu duhni „a mirosi urît”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 3 sg. cocléște, imperf. 3 sg. cocleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocleálă, coclésc, V. cotleală, cotlesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cotlésc v. intr. (d. vsl. kotĭlŭ, lighean de aramă, got. katile, germ. kessel, căldare, d. lat. catillus, tavă; bg. kotlevina, cotleală. V. cotlon). Est. Prind rugină verde (acetat de cupru), vorbind de aramă: tingirea a cotlit. V. tr. Oțetu a cotlit tingirea. V. refl. Tingirea s´a cotlit. Fig. Iron. Rar. Mă cam îmbăt. – În vest cocl-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)