Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÓCOS s. m. (În sintagmele) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație. – Din germ. Kokos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓCOS m. : Nucă de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc lăptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanță grasă extrasă din fructul cocotierului și folosită la fabricarea săpunurilor de toaletă. /<germ. Kokos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓCOS s.m. Nucă de cocos = fructul cocotierului, care conține un suc hrănitor și fibre textile întrebuințate în industrie; lapte de cocos = suc lăptos extras din nuca de cocos. [< germ. Kokos, cf. fr., port. cocos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓCOS s. m. fructul cocotierului. ♦ nucă de ~ = fructul cocotierului, drupă conținând un suc lăptos hrănitor și alte produse alimentare și textile. (< germ. Kokos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓCOS s. v. nucă de cocos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÓCOS s. v. cocotier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cócos s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cócos m., pl. șĭ (pg. coco, pl. cocos). Un fel de palmier care produce nucile de cocos, niște fructe marĭ cît niște pepenĭ micĭ, cafeniĭ, păroase, goale pin ăuntru [!] și pline de un fel de lapte gustos. – Și cocotĭer (fr. cocotier).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s. m., (II) cocoașe, s. n. I. S. m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ◊ Expr. Cânta cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta că într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ♦ (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. ◊ Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin înconvoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S. n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S. m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenului verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S. m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s. m. și n.] – Din sl. kokoši „găină”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCOTIÉR, cocotieri, s. m. Arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai ales pentru fructele sale comestibile (Cocos nucifera). [Pr.: -ti-er] – Din fr. cocotier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCÓȘ ~i m. 1) Pasăre domestică cu o creastă roșie pe cap, cu penele cozii lungi și arcuite și cu pinteni tari la picioare; masculul găinii. ◊ La (pe la sau spre) cântatul ~ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul roșu istorie fără sfârșit sau neadevărată. 2) pop. Mascul al unor păsări. ~ul potârnichii. 3) Ciocănel care lovește percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce și fără sâmburi; inimă. 5) la pl. Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele; cocoșei. 6): ~ de vânt figură de metal, reprezentând un cocoș, instalată pe acoperișul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul; giruetă. ◊ A fi ~ de vânt a se da după împrejurări; a fi conformist. /<sl. kokoši
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCOTIÉR ~i m. Palmier cu trunchiul lung, în vârf având un fascicul de frunze, cu fructe comestibile. [Sil. -ti-er] /<fr. cocotier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCOTIÉR s.m. Specie de palmier din regiunile tropicale, care produce un fruct comestibil, cunoscut sub numele de nucă de cocos. [Pron. -ti-er. / < fr. cocotier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
cap-de-cocóș (plantă) s. m., art. cápul-de-cocóș
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CAP-DE-COCÓȘ s. v. dulcișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COADA-COCÓȘULUI s. v. iris, stânjen, stânjenel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCÓȘ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeț) cucurigu, pintenat, (înv. și pop.) cântător. (~ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoș-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoș-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoș-de-sihlă; cocoș-sălbatic v. cocoș-de-munte. 3. (BOT.) inimă. (~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scăpărătoare. (~ la o armă de vânătoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCÓȘ s. v. coada-cocoșului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCOȘ-DE-SÍHLĂ s. v. cocoș-de-munte, cocoș-sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCOTIÉR s. (BOT.; Cocos nucifera) (înv.) cocos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CREASTA-COCÓȘULUI s. v. breabăn, ferigă, granat, laba-ursului, moțul-curcanului, pieptănariță, rămurele, spilcuță, talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-COCÓȘULUI s. v. cocoșel-de-câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PICIORUL-COCÓȘULUI s. v. floare-de-leac, gălbenele, gălbenele de munte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUȚA-COCÓȘULUI s. v. buhai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TALPA-COCÓȘULUI s. v. piciorul-cocoșului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocóș (cocóși), s. m.1. Masculul găinii. – 2. Trăgaci. – 3. Floricele de porumb. – 4. Ansamblul celor patru bucăți ale nucii. – 5. Prună putredă. – 6. Știft, pivot. – 7. Proptea, reazăm, sprijin. – Mr., megl. cucot, cócut. Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, cf. lat. coco „strigătul cocoșului” la Petronius, lat. med. coccus (› fr. coq), it. cocca „găină” (Battisti, II, 991), fr. cocorico, sp. quiquiriqui etc. Nu încape îndoială că în der. cuvîntului a influențat sl. kokošĭ „găină”. După mai mulți autori, sl. este etimonul direct al rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (mr. și megl. provin din sl. kokotĭ „cocoș”). Cf. bg. kokoška „găină”, sb. kokoš „găină”, kokot „cocoș”, pol. kokosz „găină”, kokot „cocoș” etc. Kokoš cu sensul de „masculul găinii” apare totuși în rut., slov., ceh., ca și în mag. kakas, ngr. ϰοϰϰόσιον, alb. kokoš. Cel puțin o parte din aceste cuvinte poate proveni din rom. Ideea unei origini expresive a cuvîntului rom. a fost avansată de Pușcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine rom. cuvintelor mag., rut., slov. și ceh., ca și săs. Kokosch. Der. cocoșesc, adj. (de cocoș); cocoșește, adj. (precum cocoșii); cocoșar, s. m. (sturz, Turdus viscivorus), cf. bg. kokošar „șoim” (menționat de DAR, însă care nu poate avea legătură directă cu rom.); cocoșel, s. m. (dim. al lui cocoș; pasăre de hîrtie; floricele de porumb; știft, cui; nume dat mai multor plante); cocoși, vb. (despre cocoși, a călca găina; a se împăuna; a bate, a ciomăgi), în ultimul său sens confundîndu-se cu vb. a cocoșa, de la cocoașe „gheb”; cocoșoaică, s. f. (plantă, Arum maculatum).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cap-de-cocóș (bot.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coáda-cocóșului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocóș (la arme, ciocane) s. n., pl. cocoáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocóș (pasăre, miez de pepene, boxer) s. m., pl. cocóși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocóș-de-mesteácăn s. m., pl. cocóși-de-mesteácăn
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocóș-de-múnte s. m., pl. cocóși-de-múnte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocóș-sălbátic s. m., pl. cocóși-sălbátici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. cocotiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creásta-cocóșului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
núcă de cócos s. f. + prep. + s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocóș (vest) și cucóș (est) m. (vsl. kokošĭ, găină, kokotĭ, cocoș: sîrb. kokoš, găină, kokot, cocoș; bg. rut. kokóška, găină, rus. kókošĭ, găină; alb. kokóš; ngr. kokkósi, găină, kókkotas, cocoș; ung. kakas, cocoș). Masculu găiniĭ. Hurlup. Cocoș de munte, un fel de gotcan (tétrao tetrix). S. n., pl. cocoașe și cocoșurĭ. La unele puștĭ și revolvere, pĭesa care izbește capsa și care seamănă a cocoș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COCOS, arh. în E Oc. Indian, la c. 1.100 km SV de țărmurile Indoneziei, format din doi atoli și 27 de ins. coraligene; 14,2 km2; 621 loc. (1985); dependent de Australia. Nuci de cocos și copra. Descoperit în 1609. Se mai numește Keeling.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)