Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cocârja (verb) , cocârjat (adjectiv)   
COCÂRJÁT, -Ă, cocârjați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Îndoit, adus de spate; gârbovit. 2. (Despre nas sau cioc) Coroiat, încovoiat. [Var.: cocârjít, -ă adj.] – V. cocârja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COCÂRJÁT adj. 1. v. adus. 2. v. coroiat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV.] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COCÂRJÁ ~éz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE COCÂRJÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCÂRJÁ vb. v. gârbovi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cocârjá vb., ind. prez. 1 sg. cocârjéz, 3 sg. și pl. cocârjeáză, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjéze; ger. cocârjând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță [!]. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)