CODÁȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CODÁȘ s (reg.) codârlaș. (~ în muncă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Codaș ≠ fruntaș
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
codáș s. m., adj. m., pl. codáși; f. sg. codáșă, art. codáșa, g.-d. art. codáșei, pl. codáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
codáș, -ă adj. și s. De la coadă, din urmă, sărac: țăran codaș (fără boĭ). Care rămîne în urma trupeĭ (fiind bolnav saŭ ostenit): soldat codaș. – Și codirlaș (Munt.). V. fruntaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CODÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care rămâne în urma altora într-un domeniu de activitate; care se află printre ultimii.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink