CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
codicíl s. n., pl. codicíle/codicíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CODICÍL ~e n. jur. Parte suplimentară a unui testament, adăugată după legalizarea acestuia. /<fr. codicille lat. codicillus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink