CÓDINĂ s. f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓDINĂ f. 1) Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grâu de calitate inferioară. /coadă + suf. ~ină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓDINĂ s. miță, (reg.) miezură, tușinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÓDINĂ s. v. coada-vulpii, pleavă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele și capul oilor); miezură. 2. rămășiță de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. știulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămășițe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care crește prin livezi și fânețe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
códină s. f., g.-d. art. códinei; pl. códini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
códină s. f., g.-d. art. codinei; pl. -
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
códină f., pl. ĭ și e (d. coadă cu sufixu slav -ină). Lînă rămasă de la dărăcit (V. coditură). Gozurĭ, rămășiță de la vînturatu grînelor (V. coșolină). Coada vulpiĭ, o plantă (V. coadă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink