CODÍȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș (2). 3. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. – Coadă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CODÍȚĂ s. 1. v. pețiol. 2. v. peduncul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
codíță s. f., g.-d. art. codíței; pl. codíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
codíță f., pl. e. Coadă mică. Cedilă. Fig. Defect, parte slabă. Persoană ĭubită în secret: avea și el o codiță pin [!] sat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CODÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la coadă) fig. Completare la ceva; adaus. /coadă + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink