Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: codoș (substantiv) , codoși (verb)   
CODOȘÍ, codoșesc, vb. IV. Intranz. (Peior.) A face pe codoșul; a practica ocupația de codoș. – Din codoș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
codoșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codoșésc, imperf. 3 sg. codoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codoșeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CODÓȘ, -OÁȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Peior.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CODÓȘ ~i m. pop. Persoană care înlesnește practicarea prostituției; proxenet. /<turc. kodoș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CODÓȘ s. v. proxenet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
codóș (codóși), s. m. 1. Proxenet, codoș. – 2. Bărbat încornorat. – Mr. cudoș. Tc. kodoș „bărbat încornorat” (Șeineanu, II, 140; Meyer 193), cf. alb., bg. kodoš.Der. codoașe, s. f. (codoașă); codoașcă, s. f. (codoașă; vrăjitoare bătrînă); codoșlîc, s. n. (proxenetism), din tc. kodoșlik; codoși, vb. (a face pe codoșul).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
codóș s. m., pl. codóși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
codóș m. (turc. kodoš). Est. Triv. Pezevenchĭ, rufian, verigaș, acela care ține casă de femeĭ perdute [!] saŭ procură altuĭa asemenea femeĭ. V. samsar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
codoșésc v. tr. (d. codoș). Est. Triv. Fac serviciu de codoș. V. intr. Trăĭesc ca codoș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)