Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÓDRU, codri, s. m. 1. Pădure (mare, deasă, bătrână). ◊ Loc. adv. Ca în codru = nestingherit, fără să-i pese de nimeni și de nimic; foarte tare. 2. Bucată mare de pâine, de mămăligă etc. – Din lat. *quodrum (= quadrum).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓDRU s. v. pădure.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÓDRU s. v. masiv, munte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
códru (códri), s. m.1. Parte, bucată, felie. – 2. Bucată de pămînt. – 3. Pădure. – 4. (Înv.) Munte. – Mr. cod(u)ru, megl. codru. Lat. pop. *codrum, atestat cu forma codra (cf. citatele din Corpus glossar. lat., în Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVIII, 84), în loc de *quodrum sau quadrum „pătrat” (Densusianu, Rom., XXVIII, 62; Crețu 313; Candrea-Dens., 384; REW 6921; Capidan, Dacor., I, 509; DAR). Pentru trecerea lui qua la co-, cf. Densusianu, Hlr., 71 (împotrivă, Meyer-Lübke, Literaturenblatt, XXII, 299; Densusianu, GS, II, 321; Rosetti, I, 57 și Diculescu, Elementele, 437, care presupune în vocalismul rom. o influență eolică). Semantismul nu pare să prezinte dificultăți, dacă se are în vedere familia din care face parte quadra, și care este aceeași cu cea a lui quartus, cu care s-a confundat (cf. glosele lui codra: τόπος „loc” și τόπος „curte”. Astfel, după cum fr. quart(ier) și sp. cuarto, *codrum ar fi însemnat la început „parte a unui obiect împărțit în patru”, pentru a ajunge să însemne apoi, ca în cazurile anterioare, parte a unui obiect. Pentru accepția de bucată de pămînt, cf. sp. cuarto, quinto, la care ideea valorii aritmetice a dispărut, ca în rom. Din același etimon lat., provin prov. caire (cf. sp. desgaire), cu sensurile 1 și 2 ca în rom. (și sp. cairel, cf. Corominas, II, 571). Totuși, cercetătorii de odinioară s-au oprit prea mult la sensul primitiv „pătrat, de formă pătrată”, pe baza căruia este mai dificilă explicarea semantică a cuvîntului rom.; datorită acestui fapt, s-au căutat explicații foarte diferite. Astfel, codru este cuvînt autohton după Miklosich, Slaw. Elem., 10 și Hasdeu, Col. Traian, 1873, 110 și Philippide, II, 708; tracic după Pascu, I, 189; lat., dar cu influență semantică a sl. dĕlŭ „parte” și „munte”, după Weigang, Jb., II, 217; J. Bruch, ZRPh., LVI, 376 și Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVII, 83; din ngr. ϰόδρα după Cihac, II, 649; din alb. kodrë „colină” după Cihac, II, 716; Meyer 193; Șeineanu, Semasiol., 166; Pușcariu 392; din sl. krada „grămadă de lemne”, după Scriban. Alb. kodrë provine din rom.Der. codrean, s. m. (locuitor din zona păduroasă; muntean; Banat, paznic de pădure; înv., soldat mercenar din regiunea Basarabiei numită Codrul Tigheciului); codroi, s. m. (plantă, Melampyrum arvense).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
códru s. m. (sil. -dru), art. códrul; pl. codri, art. códrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
códru și (Ĭal.) crod m. (cp. cu vsl. krada, rug, grămadă de lemne; rut. koróda, copac rămuros. De aci și alb. kodră, deal. Evoluțiunea semantică ar fi: „copac ramuros [!], pădure mare, munte, bucată mare”. Cp. cu lat. saltus, munte păduros. Cp. și cu crov). Munte (Ps. S. și azĭ Ban.). Pădure imensă și neumblată. Hoț de codru, tîlhar, bandit. A fura ca´n codru, a fura fără frică de pedeapsă. Bucată mare de pîne [!] orĭ de mămăligă: flămîndu codri visează, și vrabia meĭ (Prov.). V. crihan, cocolan, halcă, șocomete.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÓDRU ~i m. 1) Pădure mare și bătrână. ◊ A lua drumul ~ului a deveni haiduc. A țipa ca în ~ a vorbi foarte tare, ignorând mediul în care se află. 2) Bucată mare dintr-un produs alimentar (pâine, mămăligă, brânză etc.). /<lat. quodrum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÂNEPA-CÓDRULUI s. v. cânepioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DOAMNA-CÓDRULUI s. v. beladonă, mătrăgună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-CÓDRULUI s. v. beladonă, mătră-gună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-CÓDRULUI s. v. beladonă, mătrăgună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAMA-CÓDRULUI s. v. mama-pădurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cânepa-códrului s. f. (sil. -dru-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
doámna-códrului (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CODRU-DRĂGUȘANU, Ion (1817-1884, n. sat Drăguș, jud. Brașov), scriitor român. Adept al curentului latinist. Participant la Revoluția de la 1848-1849. Memorialistică de călătorie („Peregrinul transilvan”), remarcabilă prin acuitatea spiritului de observație, vibrația patriotică, umorul fin și farmecul oralității.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CODRUL COSMINULUI, pădure la S de Cernăuți. Aici, în oct. 1497, a avut loc o bătălie în care armata Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare, a zdrobit armata polonă invadatoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CODRU-MOMA, masiv muntos împădurit în V M-ților Apuseni, între Crișu Alb și Crișu Negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Pleșu), în E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, în V șisturi cristaline și riolite, iar în S roci vulcanice. Expl. de marmură și calcare ornamentale (Vașcău și Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut și sub denumirea de M-ții Codrului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)