CODRULÉȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. – Codru + suf. -(u)leț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CODRULÉȚ s. v. codruț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
codruléț s. n. (sil. -dru-), pl. codruléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink