COERÉNT, -Ă, coerenți, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.: coherent, -ă adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COERÉNT, -Ă adj. Constituit din părți care sunt strâns legate între ele și se succedă în mod logic; strâns, închegat, unit; coeziv. [Pron. co-e-, var. coherent, -ă adj. / cf. fr. cohérent, lat. cohaerens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COERÉNT, -Ă adj. 1. constituit din părți care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeași lungime de undă și diferență de fază constantă în timp. (< fr. cohérent, lat. cohaerens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COERÉNT adj., adv. 1. adj. închegat. (Un tot ~.) 2. adj. sistematic, (fig.) închegat, legat, strâns. (Un plan ~.) 3. adj., adv. v. logic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Coerent ≠ necoerent, discoerent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
coerént adj. m., pl. coerénți; f. sg. coeréntă, pl. coerénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coerént, -ă adj. (lat. coháerens, -éntis. V. ad- și in-erent, ezit). Care are legătură: raționament coerent în toate părțile luĭ. – Și coh-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COERÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente strâns legate între ele; închegat; armonios. 2) (despre componenții unui întreg) Care este strâns legat de celelalte elemente constitutive. /<fr. cohérent, lat. cohaerens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink