COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s. f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ◊ Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată – Din fr. coexistence
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COEXISTÉNȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. ◊ Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COEXISTÉNȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. ♦ ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COEXISTÉNȚĂ s. v. concomitență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coexisténță s. f. [x pron. gz] → existență
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coexisténță f., pl. e. Existență simultanee [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COEXISTÉNȚĂ ~e f. Existență simultană. ◊ ~ pașnică principiu potrivit căruia statele renunță la aplicarea forței, pledând pentru soluționarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenței] /<fr. co-existence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink