Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COINCIDÉNȚĂ, coincidențe, s. f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncidence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COINCIDÉNȚĂ s.f. Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [Cf. fr. coincidence, it. coincidenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COINCIDÉNȚĂ s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță. (< fr. coïncidence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COINCIDÉNȚĂ s. 1. v. concordanță. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Coincidență ≠ incoincidență, necoincidență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
coincidénță s. f. → incidență
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coincidénță f., pl. e (d. coincident). Starea a doŭă lucrurĭ care coincid, potrivire, simultaneitate: coincidența sosiriĭ și plecăriĭ trenurilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COINCIDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter coincident; concordanță; congruență. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanțe. Prin ~. ~ curioasă. [G.-D. coincidenței; Sil. co-in-] /<fr. coïncidence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)