Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: coincide (verb) , coincidere (substantiv feminin)   
COINCÍDERE s.f. Faptul de a coincide. [Pron. co-in-. / < coincide].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COINCÍDE, pers. 3 coincíde, vb. III. Intranz. 1. (Despre evenimente, fenomene etc.) A se petrece simultan, a se produce în același loc. 2. A fi identic, a se potrivi întocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafețe) A se suprapune perfect. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncider, it. coincidere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COINCÍDE pers. 3 coincíde intranz. 1) (despre acțiuni, evenimente, fenomene) A se produce simultan; a avea loc în același timp. 2) (despre scopuri, sarcini etc.) A se potrivi întocmai; a corespunde exact. 3) (de-spre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Sil. co-in-] /<fr. coïncider, it. coincidere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COINCÍDE vb. III. intr. 1. A se întâmpla, a se produce simultan, în același timp. 2. A fi la fel, a se potrivi. ♦ (Despre linii, figuri) A se suprapune perfect. [Pron. co-in-, p.i. coincíd. / < fr. coincider, cf. it. coincidere < lat. cum – cu, incidere – a cădea pe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COINCÍDE vb. intr. 1. a se întâmpla, a se produce în același timp. 2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai. ◊ (despre linii, figuri) a se suprapune perfect. (< fr. coïncide, lat. coincidere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COINCÍDE vb. a se încăleca, a se suprapune. (Orele celor două ședințe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coincíde (coincíd, coincís), vb. – A se petrece simultan. Fr. coïncider. Se observă o oscilație în conjug., datorită tendinței de a o asimila cu cea a vb., a cădea, astfel încît se aude uneori să coinciză în loc de să coincidă. Tendința ce pare a se remarca este de a evita conjug. la timpuri trecute. – Der. (din fr.) coincident, adj.; coincidență, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coincíde vb., ind. prez. 3 pl. coincíd; conj. prez. 3 sg. și pl. coincídă; ger. coincizând; part. coincís
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coincíd, -cís, a -cíde v. intr. (mlat. coincidere, d. co și incidere, a cădea în. V. incident, cad). Geom. Se zice despre lucrurile care se potrivesc unele cu altele, se confundă exact. Fig. Mă întîmplu [!] în acelașĭ timp, mă clocnesc: evenimentele coincid.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)