COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COINSTIGATÓR, -OÁRE s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coinstigatór s. m. (sil. -sti-ga-), pl. coinstigatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coinstigatoáre s. f., pl. coinstigatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink