COJOCÉL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COJOCÉL s. bundiță, pieptăraș. (Un ~ femeiesc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COJOCÉL s. v. cucuruz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cojocél s. n., pl. cojocéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cojocél n., pl. e. Cojoc mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COJOCÉL ~e n. (diminutiv de la cojoc) Cojoc scurt, fără mâneci, din piele de miel, împodobit cu ornamente din piele sau brodat cu fire de lână colorată; bundă. /cojoc + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink