COJOCĂRÍE 1 s. f. Meseria cojocarului. – Cojocar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COJOCĂRÍE2, cojocării, s. f. Atelier unde se lucrează cojoace, căciuli etc.; prăvălia în care se vând aceste obiecte. – Cojoc + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COJOCĂRÍE s. (prin Transilv. și Ban.) sucie. (Unde a învățat ~?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cojocăríe s. f., art. cojocăría, g.-d. art. cojocăríei; (ateliere) pl. cojocăríi, art. cojocăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cojocăríe f. Meseria cojocaruluĭ. Prăvălia luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COJOCĂRÍE ~i f. 1) Meseria de cojocar. 2) Atelier unde se confecționează cojoace și alte obiecte de blană. 3) Totalitate a confecții-lor produse de cojocari. [Art. cojocăria; G.-D. cojocăriei; Sil. -ri-e] /cojocar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink