Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: colțar (pl. -i) (substantiv masculin) , colțar (pl. -e) (substantiv neutru)   
COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, s. n., (6) colțari, s. m. 1. S. n. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. S. n. (Reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. S. n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLȚÁR s. 1. (Transilv.) cornurar. (Dulăpiorul de colț numit ~.) 2. v. echer. 3. v. dreptar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COLȚÁR s. v. amnar, cornaci, culegar, cule-gău, grapă, tindeche, vingalac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colțár (la bocanci) s. m., pl. colțári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colțár (sobă, poliță, echer) s. n., pl. colțáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colțár m. (d. colț). Bot. Gogoașă de ristic, gogoașă de tufă, bubușluĭ, gogoașă colțuroasă produsă pe frunzele și fructele stejarului (quercus infectoria) de înțepăturile uneĭ vespiĭ numită cynips gallae tinctoriae și uzitată în med. ca astringent și în industrie la făcut cerneală și la văpsit cenușiŭ și negru (V. hurlup). Încălțăminte cu colțĭ (cu ghimpĭ) ca să te suĭ pe munțĭ, pe stîncĭ. Colțan. S. n., pl. e. Scaun orĭ masă în treĭ colțurĭ de pus în colțu uneĭ camere. Un instrument tipografic de așezat literele în rîndurĭ egale (zis și vingălac). Echer de tîmplar, de rotar, de zidar ș. a. V. îndreptar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLȚÁR ~e n. 1) Dulap mic sau poliță fixată în colțul unei camere. 2) Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) Piesă de metal sau de lemn în formă de unghi drept, folosită la confecționarea unei îmbinări. 4) Dispozitiv metalic prevăzut cu o serie de colți, care se prinde de talpa încălțămintei, ca să nu alunece pe gheață, pe stânci etc. /colț + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)