COLABORATÓR, -OÁRE, coaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLABORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care colaborează cu cineva la o lucrare, la elaborarea unei opere științifice, artistice etc. ♦ Cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. [Cf. fr. collaborateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLABORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care colaborează. ◊ cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. (< fr. collaborateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLABORATÓR s. (înv.) conlucrător. (Are un ~ foarte capabil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colaboratór s. m., pl. colaboratóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colaboratór, -oáre adj. și s. Care colaborează.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLABORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care colaborează. 2) Persoană care participă în calitate de autor de articole, studii etc. la o publicație periodică. ~ la un ziar. 3) Persoană care lucrează într-o instituție științifică sau de cultură. ~ științific. /<fr. collaborateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLABORATOÁRE s. (înv.) soață. (~ la o lucrare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colaboratoáre s. f., g.-d. art. colaboratoárei; pl. colaboratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink