COLAȚIÚNE s.f. 1. Colaționare. 2. Drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. Gustare. [Cf. fr. collation < lat. collatio – reunire, adunare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLAȚIÚNE s. f. 1. colaționare. ◊ date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor. 2. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. gustare. (< fr. collation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. colațiúnii; pl. colațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colațiúne f. (lat. col-látio, -ónis, d. col-latus, part. d. con-ferre, col-latum, a aduce la un loc. V. sufer). Conferirea unuĭ beneficiŭ. Compararea uneĭ copiĭ cu originalul. Gustare, cină scurtă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink