COLCEÁC, colceacuri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. – [Var.: colceág, colcegi, s. m.] – Din tc. kolçak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
colceác s. n. /colceág s. m., pl. n. colceácuri/m. colcégi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colceác și -eág n., pl. ege (turc. kolčak, manșon; bg. sîrb. rus. kolčák, manșon. V. colac). Vechĭ. Manșon. S. m., pl. egĭ. Pl. Tuzlucĭ care se încheĭe cu copcĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink