COLECTIVÍSM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLECTIVÍSM n. Teorie socială care susține desființarea proprietății particulare și dominația statului. /<rus. kollektivizm, fr. collectivisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLECTIVÍSM s.n. Trăsătură a relațiilor sociale în care se exprimă colaborarea, unitatea și solidaritatea oamenilor, spiritul tovărășesc, comunitatea de interese și devotamentul față de cauza generală comună. [< fr. collectivisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLECTIVÍSM s. n. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună. (< fr. collectivisme, rus. kollektivizm)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colectivísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colectivízm [!] n. (d. colectiv). Socializm [!], teoria socială care spune că statu (societatea) trebuĭe să fie proprietaru tuturor averilor pe care azĭ le aŭ particulariĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink