COLEGIÁN, colegieni, s. m. (Înv.) Elev al unui colegiu (6). [Pr.: -gi-an] – Din fr. collégien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLEGIÁN s.m. Elev al unui colegiu (4) [în DN]. [Pron. -gi-an, pl. -ieni. [Cf. fr. collégien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLEGIÁN, -Ă s. m. f. elev al unui colegiu (6). (< fr. collégien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colegián s. m. (sil. -gi-an), pl. colegiéni (sil. -gi-eni)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colegián m. (fr. collégien). Elev al unuĭ colegiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLEGIÁN ~éni m. Elev la un colegiu. [Sil. -gi-an] /<fr. collégien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
colegiánă s. f., pl. colegiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink