COLEOPTÉR, coleoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu patru aripi dintre care cele două superioare (elitre), întărite, au rol de protecție pentru celelalte două, care sunt subțiri, membranoase și servesc la zbor; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. [Pr.: -le-o-] – Din fr. coléoptère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
coleoptér s. n. (sil. -le-; mf. -pter), pl. coleoptére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coleoptér, -ă adj. (vgr. koleópteros, d. koleós, teacă, și pterón, aripă). Zool. Care are aripile învelite cu elitre, ca gîndaciĭ. S. n., pl. e. Însect [!] cu aripile așa, adică gîndac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLEOPTÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu o pereche de aripi tari (elitre), care acoperă o altă pereche de aripi subțiri și membranoase (reprezentanți: cărăbușul, buburuza). 2) Insectă din acest ordin. [Sil. -le-o-] /<fr. coléoptères
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLEOPTÉRE s.n.pl. Ordin de insecte cu șase picioare și patru aripi (dintre care două, întărite, acoperă pe celelalte două); (la sg.) insectă din acest ordin. [Sg. coleopter. / < fr. coléoptères, cf. gr. koleos – scoarță, pteron – aripă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLEOPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu șase picioare și patru aripi, două întărite, acoperindu-le pe celelalte două, subțiri, membranoase. (< fr. coléoptères)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLEOPTÉRE (‹ fr. {i}; {s} gr. koleos „teacă” + pteron „aripă”) s. n. pl. Ordin se insecte (ex. cărăbușul, rădașca) cu o pereche de aripi tari, chitinoase și dure (elitre), care acoperă o a doua pereche, membranoasă; gîndaci. Este cel mai mare ordin de insecte, cu peste 30.000 de specii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink