COLÍER, coliere, s. n. 1. Șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului. ♦ Fig. Cerc, brâu. 2. Element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. [Pr.: -li-er] – Din fr. collier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLIÉR s.n. 1. Șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc., care se poartă la gât. 2. Bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (Fig.) Brâu, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLIÉR s. n. 1. șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc. care se poartă la gât. 2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (fig.) brâu, cerc. (< fr. collier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLIÉR s. v. șirag.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coliér s. n. (sil. -li-er), pl. coliére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coliér n., pl. e (fr. collier, d. lat. collarium, care vine d. collum, gît. V. guler și decoltat). Salbă, ornament femeĭesc care se poartă la gît. Colan, lanț de aur al membrilor unuĭ ordin. V. zgardă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLIÉR ~e n. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.) purtată în jurul gâtului; salbă; colan. 2) Cingătoare împodobită pur-tată de femei; colan. [Sil. -li-er] /<fr. collier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink