COLILÍU, -ÍE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s. f.] – Cf. scr. kovilje.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLILÍU adj. v. alb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. și f. colilíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLILÍU ~e (~i) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ◊ Părul alb-~ părul alb de tot; complet cărunt. [Sil. -li-liu] /<sb. kovilje
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink