COLIVIOÁRĂ, colivioare, s. f. Diminutiv al lui colivă. – Colivă + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
colivioáră s. f. (sil. -vioa-), g.-d. art. colivioárei; pl. colivioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink