Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuÈ›ie (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoÈ™tinÈ›elor dobândite de studenÈ›i, care constă în discuÈ›ii, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuÈ›ie (È™tiinÈ›ifică). 2. Examinare, control al cunoÈ™tinÈ›elor care se face pe calea unor discuÈ›ii între profesori È™i studenÈ›i, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLÓCVIU s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colócviu (colócvii), s. n. – ConversaÈ›ie, discuÈ›ie, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
colócviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLÓCVIU ~i n. 1) Discuție pe o temă științifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțiile de învățământ superior, constând în discuții, lucrări practice sau lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)