COLONÁT s. n. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor dijmă. – Din lat. colonatus, fr. colonat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLONÁT s.n. Stare de colon; formă de organizare socială de la sfârșitul Imperiului Roman, caracterizată prin legarea tot mai strânsă a colonilor de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. [< lat. colonatus, cf. fr. colonat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLONÁT s. n. stare de colon1; formă de organizare socială, spre sfârșitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. (<lat. colonatus, fr. colonat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colonát s. n., pl. colonáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colonát m. (it. colonnato, scud spaniol). Direclie [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink