Dex colonel

COLONÉL² s. n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel.

COLONÉL¹, colonei s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.. – Din fr. colonel.

COLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de șapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel].

COLONÉL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].

COLONÉL¹ s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel)

COLONÉL² s. n. corp de literă de șapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel)

COLONÉL s. (MIL.) (înv.) oberst, oberșter, polcovnic. (~ul comandă de obicei un regiment.)

colonél (colonéi), s. m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel. – Der. coloneasă, s. f. (soție de colonel).

colonél (ofițer) s. m., pl. colonéi

colonél (corp de literă) s. n.

colonél m., pl. lĭ și eĭ (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloană, șir de oamenĭ). Ofițer superior care comandă un regiment. Ofițer care deși nu comandă trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major.

COLONÉL ~i m. 1) Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general. 2) Persoană care are acest grad. /<fr. colonel

generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt-col.