COLONÉTĂ, colonete, s. f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLONÉTĂ s.f. (Arhit.) Coloană mică și subțire. [< fr. colonnette, cf. it. colonnetta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLONÉTĂ s. f. (arhit.) coloană mică și zveltă; colonină. (<fr. colonnette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colonétă s. f., pl. colonéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLONÉTĂ ~e f. arhit. Coloană mică și subțire. /<fr. colonnette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink