Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COLORÁ, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc., a nuanța, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLORÁ vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr. colorer, it., lat. colorare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLORÁ vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLORÁ vb. v. vopsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colorá vb., ind. prez. 1 sg. coloréz, 3 sg. și pl. coloreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A COLORÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a coloranților etc.) dând anumite culori. 2) fig. A varia prin nuanțe vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) colora ≠ a (se) decolora
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
coloréz v. tr. (lat. colóro, -áre). Văpsesc [!], boĭesc, daŭ coloare: a colora o stofă. Fig. Daŭ aparență frumoasă unuĭ lucru răŭ: a colora o mincĭună.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink