COLORIMETRÍE s. f. 1. Determinare a concentrației unei soluții colorate. 2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. – Din fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLORIMETRÍE f. Analiză cantitativă a substanțelor colorate într-o soluție cu ajutorul unui colorimetru. /<fr. colorimétrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLORIMETRÍE s.f. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. [Gen. -iei. / < fr. colorimétrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLORIMETRÍE s. f. 1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. 2. măsurare a intensității colorației lichidelor. 3. știință care studiază determinarea și clasificarea culorilor. (<fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colorimetríe s. f. (sil. -tri-), art. colorimetría, g.-d. colorimetríi, art. colorimetríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink