COLPORTÓR, colportori, s. m. 1. Cel care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. (Înv.) Negustor ambulant. – Din fr. colporteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLPORTÓR s.m. 1. (Rar) Negustor, vânzător, neguțător ambulant. 2. (Fig.) Răspânditor de știri (necontrolate, false), de zvonuri, de bârfeli. [Cf. fr. colporteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLPORTÓR s. m. 1. negustor ambulant. 2. (fig.) răspânditor de știri (false), de zvonuri. (<fr. colporteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colportór s. m., pl. colportóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colportór m. (fr. colporteur) saŭ colportatór m. Vînzător ambulant, marfagiŭ, bocceagiŭ. (Se zice maĭ ales de ceĭ ce vînd ziare).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLPORTÓR ~i m. 1) Vânzător ambulant de cărți. 2) fig. Persoană care răspândește zvonuri (de obicei false). /<fr. colporteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink